1.12 și alte urgențe

1005758_10201083368020484_824387557_n

În primul rând, dacă printr-o întâmplare voi ajunge vreodată erou național și de 1 decembrie o să vină politicieni să-mi aducă coroane de flori la mormânt & stuff, las Valhalla, Nirvana sau unde m-or trimite și vin să-i bântui până la a șaptea generație și a șaptea spiță de rudenie. Exorcistul, Poltergeist și Coșmar pe Elm Street vor fi niște desene animate Disney pe lângă ce le-aș face eu.

Apoi, n-am să înțeleg #inruptucapului de ce se face paradă militară de ziua națională. Adică… e ca și cum de ziua ta, la bairam, în loc să te veselești, să te simțești bine și să te gândești la alea bune, scoți pe masă o grămadă de cuțite, săbii, pistoale, arme de tot felul, și începi să le zăngănești amenințător în fața oaspeților. Care-i faza? De ce nu se face o paradă culturală sau ceva de genul? De ce în centrul atenției nu se află scriitori, muzicieni, artiști plastici, cercetători, filantropi, olimpicii ăia din virale care încep cu „n-o să intereseze pe nimeni știrea asta”?

Nu în ultimul rând, mi-am amintit de o întâmplare petrecută astă vară, în Berlin. Eram la semafor și vedem o ceată de țigănuși și țigăncușe la cerșit, care cu spălat parbrizul, care cu puradelu’ în brațe, mă rog, știți modelul. Imediat când au văzut că avem număr de România, au sărit ciorchine pe mașină, cu „oooo, Româniaaaaaa, ce faceți etc etc”. Erau simpatici, veseli și haioși în felul lor, am intrat în vorbă cu ei:

– Ce faceți mă, de când sunteți pe aici?

– Oho, să tot fie vreo șase-șapte ani! răspunde cea mai mare dintre țigăncușe

– Și pe acasă nu mai aveți de gând să vă întoarceți?

A făcut niște ochi cât cepele spre mine și a dat din mână a lehamite:

– Eeeh… dă-o-n doamne iartă-mă de țară!…

Adică… ok ok, om dormi noi pe sub poduri și om trăi din cerșit, dar avem niște standarde, totuși…

No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *