Apăăă… apăăă… apă cât vezi cu ochii

Dintre toate locurile în care se poate pescui pește (precizare importantă), nu e niciunul pe lumea asta ca Dunărea. Și vorbesc în cunoștință de cauză, am pescuit, până acum, în tot felul de ape – de la pârâiașul din fața casei bunicii, unde cu doar o botă de alun și un bold îndoit la foc de bunicul s-au pus bazele sănătoase ale pescarului de mai târziu, până la apele adânci și reeeci ale Atlanticului (unde n-am făcut mare brânză, bineînțeles). Dunărea este locul care ”m-a avut” încă de la prima întâlnire… dar mai multe despre asta, altădată. Ideea e că, de vreo câțiva ani încoace, nu mă mai duc la pescuit pe bălți (a.k.a. lighene) decât din obligație sau dacă sevrajul e prea mare și mă aflu la mai mult de trei zile de mers călare de Dunăre.

Toate bune și frumoase, Dunărea e la doar 60 de km de locul meu de viețuire, însă eu, pe lângă pescar, mai sunt și: soț, angajat (uneori mi-e greu să fac diferența între cele două), plătitor de taxe, debitor, și tot felul de alte năzdrăvănii care mă țin departe de sus-numitul fir de apă. Așa se face că, anul acesta, singurul moment în care s-au aliniat cele patrușpce galaxii necesare pentru a crea posibilitatea descălecării mele pe malurile Dunării s-a petrecut duminica asta (29 septembrie 2013, pentru arheologii cari vor descoperi acest post după războiul nuclear care va sterge planeta Terra de pe fața pământului), mai precis ziua în care, după cum cu toții știm, natura a slobozit asupra României o ploaie și-un vânt de să nu lași un maidanez afară.

Decizia a fost destul de simplă: ”îmi bag picioarele, mă duc și-așa!” Și m-am dus. Murphy a fost pe fază din nou și pac! a și dat o lege prin care mi s-a interzis să-mi găsesc aparatul foto, așa ca nu vă pot bucura ochii decât cu niște poze făcute cu telefonul.

Dintre locurile de pescuit pe care le cunoșteam, am ales o zonă aflată în dreptul insulei Cama-Dinu, undeva la 12-13 km în amonte de Giurgiu, curată nebunie având în vedere că aveam de mers cam 10 km pe un dig de pamant, iar vremea arăta cam așa:

290920131774-001

Din fericire, autoritățile au fost mai zdravene la cap decât mine și au pus bariera la intrare pe dig, altfel acum aș fi scris aceste rânduri cu deștiu’ pe caroseria mașinii, așteptând să vină un tractor să mă scoată din noroi. Între timp, fotograful oficial al expediției a surprins un cuplu căruia i se fâlfâie de legea maidanezilor sau de tradiționala dușmănie dintre specii:

290920131775

Așa stând lucrurile, ne-am întors pe drumuri mai pietruite, practicabile pe orice fel de vreme, fix sub Podul dedicat Prieteniei care de veacuri ne leagă de vecinii nostri mai tari în ceafă, de la sud:

290920131777

…natură în toată puterea cuvântului, așadar. Zgomotul de camioane, huruiala betonului, si peturile cu care alți pescari au decorat conștiincioși malul ne-au facut să ne simțim ca acasă, în București. Și tot de București mi-a amintit și bicicleta asta, nu știu de ce:

290920131783

A, dar pentru ce am venit totuși aici? A, da, pentru pește. Păi… na… cu peștele… mai subțire. Dar cum Dunărea nu mai e supărată pe mine, ca-n primii ani, mi-a făcut totuși cado un avat rătăcit, prins la linguriță rotativă:

290920131780

și încă o poză cu podul, care pasămite a fascinat fotograful oficial al expediției destul de tare, de i-a dedicat și ultimele liniuțe de la bateria telefonului:

290920131788

(dacă vă uitați cu atenție la poză o să observați apariția halucinogenă a unui om care duminică nu a găsit absolut, dar ABSOLUT nimic altceva mai bun de făcut)

Și încă un peștilică și m-am dus:

290920131781

Ăsta e fusar, un pește rar întâlnit, despre care bătrânii spun că, dacă-l prinzi, e cazul să strângi sculele și să pleci acasă, pentru că nu mai trage niciun alt pește. Dar cum eu am intrat în posesia acestei informații abia seara, acasă, am mai stat cam o oră la murat pe malul bălții.

Cam asta a fost prima – și sper că nu ultima, pentru binele celor patrușpce galaxii – ieșire la pescuit pe malul Dunării de anul ăsta.

No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *