Dragoste de crap

crapul-rautatilor-dragoste-de-crap

Fiind un imperialist capitalist până aproape de pioșenie (not), azi m-am gândit să celebrez sfânta zi imperialist-capitalistă a îndrăgostiților dându-vă câteva detalii despre cum stă treaba cu dragostea la crapi. Povestea e destul de simplă și, de ce să nu recunoaștem, conține unele elemente care s-ar putea să sune familiar.  El, domnul crap, în cea mai mare parte a anului are o relație destul de platonică cu ea, doamna crap, bazată pe respect și toleranță reciprocă, dar fără a interacționa în mod deosebit cu dânsa. Se înțelege că reciproca este cel puțin la fel de valabilă. Se mai întâlnesc din când în când prin baltă, dar nu fac altceva decât să schimbe impresii despre vreme, temperatura apei, presiunea atmosferică și alte chestii despre care, de altfel, vorbim și noi oamenii cu la fel de multă însuflețire. Primăvara (nu se știe momentul precis, diferă de la baltă la baltă), lucrurile se complică. Domnul crap se îndrăgostește subit și, ca orice suferind din dragoste, nu se mai atinge de mâncare – motiv de suferință și aici, de cealaltă parte a luciului de apă, pentru cei atinși de microbul pescuitului. Imediat ce apa atinge 8-10 grade, crapul îi aruncă un „is it just me, or it’s getting hot in here” doamnei crap și pornesc împreună spre niște locuri știute doar de ei și de braconierii voyeuriști de prin împrejurimile bălții, pentru a se cunoaște și în sens biblic, dacă-mi este permisă această expresie aici. Astfel, domnul crap și doamna crap fac… ei bine, știți și voi ce fac, nu e nevoie să intru în detalii nedelicate aici. Tot ce voiam eu să vă mai spun era că ceea ce face doamna crap aici se mai numește, în limbaj științific, și pontă. Rezultatul se dă cu sare și se bate temeinic cu telul.

No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *