Last men standing [Oltenița, 31.12.2013]

Uite că prima postare din 2014 tot despre pescuit e, mai precis despre cum am pescuit anul trecut până în ultima clipă. Dap, la vremea la care oamenii normali la cap ornează cu bucățele de gogoșari salata de boeuf, eu dârdâiam în barcă pe Dunăre, convocat fiind de Mihai la o ultimă partidă pe anul ăsta. Ăla, adică. Iar când te cheamă dom’ profesor la arme, lași tot și te duci, că nu se știe când mai ai ocazia:D. Ceața era la fel de ceață ca data trecută, frigul cam la fel de frig iar apa la fel de udă. Această ultimă constatare este pur ochiometrică, din fericire am reușit și de data asta să păstrăm barca între noi și apă. Iar ceața arată la fel din orice unghi ai fotografia-o, dacă nu mă credeți, uitați aici:

SAM_2141

Bărcuța ne aștepta cuminte în port și a pornit imediat, fără comentarii:

SAM_2142

Pe apă era frumos tare. În spatele meu erau rațe, lișițe, cormorani și… pelicani. Da, pelicani. La Oltenița, nu în țările calde, unde știam eu că ar trebui să fie cazați la ora asta. Dar erau în spatele meu, iar cum în barcă nu prea e bine să te fâțâi în timpul mersului decât dacă ai trecut și înotul pe desfășurătorul expediției, nu vă pot arăta poză cu ei. În fața mea era altă arătare, ceva între pinguin și pușcaș marin în misiune:

SAM_2145

De data asta lovitura de începere i-a aparținut lui Mihai:

SAM_2153

După câteva kile de năluci pierdute prin agățău* și câteva locuri de pescuit schimbate fără rezultate notabile, aproape că renunțasem la orice speranță că voi încheia anul acoperit de glorie. Deja se înserase binișor și așteptam din clipă în clipă verdictul („mai aruncăm de 3 ori și mergem, da?”), când… pac! Simt atacul, înțep și… esteeeee! Știam eu că nu mă lasă Dunărea, draga de ea, să plec cu mâna goală acasă:

SAM_2156

A fost haios că fix după ce l-am prins pe ăsta a început să bată un clopot sau un orologiu de undeva din ceață, probabil de la vreo biserică de pe malul bulgăresc – chiar, am uitat să-l întreb pe Mihai dacă l-a auzit și el sau totul era doar în mintea mea:)

*agățău = structură de pe fundul apei, receptor universal de plumbi pescărești și sudălmi (tot pescărești). Poate fi o piatră, un copac scufundat, o mașină cu mafioți ghinioniști, o casă, o biserică, o fabrică de cherestea etc. În general, acolo stau și peștii, de aici și cantitățile impresionante de plumb cu care este împodobit.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *